Toate drepturile rezervate © 2026 Mate Performanță.
Despre deficitul de atenție, mai ales din rândul tinerilor, apare ne vorbește, în cele ce urmează, Domnul Profesor Flavian Georgescu, antrenor de olimpici la matematică și fost olimpic național. El ne mărturisește că nu folosirea dispozitivelor electronice este cauza ci abuzul și folosirea necontrolată a lor atrage după sine tulburările de atenție.
Un fenomen îngrijorător ce se petrece în ultimii ani este legat de deficitul de atenție al multor elevi în cadrul orelor de curs. Aud tot mai mult profesori care se plâng că efectiv copiii nu mai sunt conectați la ore, nu mai pot să se concentreze 50 de minute la lecție și să fie prezenți trup și suflet în clasă. Acest fenomen se întâmplă tot mai des. Oare de ce?
Dragii mei, da… elevii de azi nu mai sunt elevii de acum 10–20-30 de ani. Elevii de azi cresc în alt mediu, în altă conjunctură, au alte viziuni și în primul rând au parte de o altă educație. Dar nu aceasta e marea problemă sau nu e singura problemă.
Din punctul meu de vedere, bazându-mă pe propria-mi experiență, studiind statisticile și cercetările ultimilor ani, consider că un factor extrem de important care afectează masiv generațiile actuale de copii reprezintă deviceurile. Telefoanele mobile, tabletele, calculatoarele. Statul ore întregi pe jocuri, pe tik tok…
Stimați părinți, dragi elevi… deviceurile pot deveni cel mai mare dușman al nostru. Deviceurile neutilizate corespunzător ajung să ne distrugă capacitatea de concentrare. Din păcate, în cazuri extreme putem vorbi și despre posibiltatea dezvoltării autismului virtual. Sunt extrem de grave urmările potențiale în urma folosirii incorecte ale acestor dispozitive și ale jocurilor sau ale aplicațiilor respective.
Cum se explică această legătură între capacitatea noastră de concentrare și utilizarea îndelungată a deviceurilor? Simplu… senzațiile oferite virtual de către anumite programe sau jocuri sunt extrem de puternice și cu foarte mare impact. Ne creează în organism o stare de excitare nervoasă foarte intensă. Cum vă explicați că atunci când nimic nu merge la un copil să se liniștească sau să mănânce sau să ne asculte… totuși dacă îi dăm în mână telefonul mobil, gata… l-am potolit. Vă dați seama cât de mare impact are jocul sau imaginea pe care copilul o vede de nimic nu pare să nu funcționeze, dar datul telefonului în mână da?
Eh… pentru că elevii din ziua de azi sunt obișnuiți ca multe ore să le petreacă în fața ecranelor, aceștia au organismul obișnuit cu stimulii despre care tocmai am discutat. Stimuli care sunt atât de puternici încât nu mai au nicio șansă să concureze cu plăcerile normale din viața de zi cu zi, cu încercările dascălilor de a îi mobiliza pe copii prin diferite activități care mai de care mai plăcută. De aceea nu avem nicio șansă să combatem efectul nociv al acestor deviceuri.
Să menținem un echilibru. Nu putem să le interzicem copiilor utilizarea calculatoarelor. Ba mai mult, acum folosesc tabletele și la școală pe post de manual virtual. Noi trăim într-o societate în care poate și bunicii noștri au început să stea pe facebook… ce să mai vorbim de tineri? Interzicerea acestora este din punctul meu de vedere calea cea mai puțin indicată de a avea succes. Pentru că întotdeauna tendința omului este să facă fix ceea ce i se interzice. Și atunci vom avea lângă noi copii frustrați care când vor prinde momentul, vor face la maximum tot ceea ce noi nu i-am lăsat vreodată să facă.
Ideea este să stabilim niște reguli și un anume program zilnic. Să fie totul cu măsură. Evident, nu pot spune eu dacă 15 sau 30 de minute, dacă o oră sau o oră și jumătate care să fie limita corectă de timp petrecut de un elev pe deviceuri, pentru că sunt foarte mulți factori ce țin de fiecare familie în parte, de vârsta copilului, important este să ținem lucrurile sub control, noi părinții și să le explicăm celor mici motivul pentru care impunem aceste bariere. Ei trebuie să înțeleagă că toate acțiunile noastre au ca și scop binele lor.
De asemenea, dascălii trebuie să fie conștienți că nu mai lucrează cu elevii de acum 4-5 generații. Nu mai putem avea aceleași așteptări de la copiii din ziua de azi. E nevoie ca și noi să ne adaptăm la materialul pe care îl avem la dispoziție și să îl modelăm astfel încât la final, rezultatul să fie cel dorit de noi, dar la care poate trebuie să ajungem prin alte metode mai moderne, mai aplicate, mai eficiente. Cu înțelegere și cu multă comunicare, cu siguranță vom răzbi și ne vom atinge obiectivul suprem… dezvoltarea unei societate educate.
Sursă: EducatiePrivata
Cum trebuie să abordăm primele 5 minute din timpul unui examen? La această întrebare ne va răspunde în cele ce urmează Flavian Georgescu profesor de matematică la ICHI, fondator al centrului Mate Performanță. El este antrenor al echipei naționale a olimpicilor români și fost olimpic național.
Domnul Flavian Georgescu ne spune: Sunt convins că tehnica despre care vom vorbi îi va ajuta nu doar pe școlari, dar și pe toți dintre noi care suntem puși în fața unei probe scrise, unei admiteri, unui test scris în general.
Înainte să vă propun concret tehnica, haideți să cunoaștem câteva informații legate de fizionomia noastră, mai concret despre cum funcționează creierul uman, pentru că nu putem să aplicăm niște sfaturi dacă nu avem în spate un temei solid și o argumentare științifică.
Haideți să punem în evidență și să definim partea conștientă, respectiv partea subconștientă a minții noastre. Conștientul se ocupă de latura rațională, logică și analitică. De fiecare dată când raționăm, când luăm decizii, când vorbim, ne planificăm ceva, când lucrăm … facem apel la conștient. Subconștientul însă, stochează amintirile, experiențele trăite și ne influențează comportamentul acționând fără să fim conștienți de ce facem anumite lucruri. Accesul la subconștient este foarte dificil.
Să luăm ca exemplu următoarea situație pe care cu siguranță am întâmpinat-o cu toții. Atunci când ascultăm de mai multe ori o melodie care ne place mult, nu ni se întâmplă să ne treacă prin minte refrenul piesei și să o fredonăm când mergem pe stradă, când adormim, când avem teme de făcut, când ne e lumea mai dragă? Cine e responsabil de asta? Subconștientul!
Iată o situație pe care elevii o întâmpină mereu, dar și noi în viața de zi cu zi. Atunci când ne gândim la o problemă și îi căutăm soluția, ne gândim și ne gândim și tot nu îi dăm de cap. La un moment dat, negăsind nicio rezolvare abandonăm subiectul. Ei, și după câteva zile, când ne aflăm în autobuz, când ne trezim dimineața, când ne regăsim într-un loc sau într-o situație care nici nu are vreo tangență cu subiectul nostru, brusc ne vine prin cap ideea care ne rezolvă situația.
Nu e straniu? Adică eu mă gândesc, învârt problema pe toate părțile ore, zile întregi … și apoi mă trezesc după câteva zile că, aproape uitând de problema mea, îmi vine prin minte soluția, fără ca eu să cer creierului meu așa ceva! Ei, asta face subconștientul! El a arhivat situația problemei noastre. Creierul nostru a fost informat despre problemă și o rumegă apoi fără a mai fi noi conștienți de acest lucru.
Știți expresia Noaptea e un sfetnic bun? De ce oare spunem asta? Tocmai pentru că subconștientul nostru lucrează și atunci când noi dormim. El caută soluții mereu și lucrează pentru noi.
Dragii mei, fix acest lucru se întâmplă și în cazul unui examen. Îmi spunea anul trecut un elev de-ai mei: "Domnule profesor, știam să fac problema … după 2 ore de la finalizarea examenului, mi-a venit o idee, am scris-o pe foaie și chiar așa se făcea exercițiul. Știam să îl rezolv, dar nu știu de ce nu am reușit în timpul probei."
Așadar, este foarte important să știm că odată ce i-am furnizat creierului informația, problema, situația, acesta începe să se gândească la rezolvare. Noi credem că ne folosim doar de conștient, adică avem senzația că dacă acum mă gândesc la problemă, acum o voi și rezolva. Dacă eu aloc din timpul examenului intervalul orar 11.00-11.30 să mă gândesc la subiectul 3, atunci voi rezolva subiectul 3, iar dacă nu îmi va ieși, asta este, înseamnă că nu mi-ar fi venit ideea oricum.
Iată că nu este așa! Iată că dacă eu citesc o problemă în acest moment, poate nu îi voi da de cap, dar peste o oră, chiar dacă nu mai îmi stă mintea la ea, mă poate ajuta subconștientul și e foarte posibil să îmi vină ideea soluției când îmi e lumea mai dragă.
De aceea, sfatul meu către toți elevii este următorul… CITIȚI CU MARE ATENȚIE toate subiectele unei probe de examen, fie că este vorba despre un test la școală, despre un examen național, o olimpiadă … citiți subiectele de la primul și până la ultimul subiect în primele 5-10 minute. Ce înseamnă să le citiți? De exemplu, mă uit pe problema 1, o înțeleg, eventual mi-o și notez pe ciornă și stau un minut și mă gândesc cum s-ar rezolva, fără a dori în mod explicit să o rezolv. Doar mă gândesc la ea. Trec mai departe la problema 2, fac același lucru și așa mai departe până se termină cerințele.
Așadar, nu le citesc și atât, le și memorez, mă gândesc puțin la ele și apoi încep concret să abordez examenul cum aș fi făcut de obicei. Aici fiecare elev își dozează efortul și timpul așa cum consideră. Unii elevi încep cu ce e mai ușor pentru a căpăta moral în timpul probei, alții încep cu problemele mai grele pentru a se gândi la ele mai odihniți, fiecare își manageriază timpul așa cum consideră, DAR PRIMELE MINUTE sunt extrem de importante pentru că este păcat să nu profităm și de zona subconștientă a minții noastre. Dacă noi știm că odată ce creierul primește o informație, el o rumegă și lucrează pentru ea, atunci de ce să nu profităm de acest beneficiu?
De ce să fim puși în situația de a rezolva problema la o oră după ce ieșim din examen? Se întâmplă asta deseori pentru că citim subiectele la finalul probei și nu mai avem timp să le rezolvăm efectiv.
M-a întrebat acum doi ani un elev: "domnule, dar ce spuneți dumneavoastră aici? Adică eu citesc problema, trec la un alt subiect și mă trezesc după o oră că subconștientul îmi rezolvă problema? Păi așa, gata, rezolvăm orice examen și luăm 10 pe linie." Foarte amuzant moment a fost acela. Nu! Nu am spus că avem vreo garanție a faptului că făcând asta, vom rezolva toate problemele. Evident că dacă noi nu învățăm și nu ne pregătim pentru test, putem să citim de o sută de ori subiectele că tot nu le rezolvăm. Ce spun eu este că acest algoritm de a citi și de a integra toate subiectele în primele minute ale unui examen ne EFICIENTIZEAZĂ modul și ritmul de soluționare a subiectului. Cu siguranță, ne va aduce un plus în managementul timpului și a probei. Este vorba despre sporirea șanselor de a rezolva cât mai mult din sarcina pe care o avem. Despre asta e vorba.
Că nu mai zic că de multe ori, elevul are senzația că un subiect e dificil, e lung, cu siguranță nu l-ar putea duce la capăt și de aceea nici nu îl citește. Când ajunge acasă, își da seama ce gafă a făcut că nu l-a abordat pentru că părea de speriat și de fapt nu era nici pe departe un subiect de neatins?
Ce trebuie să facem pentru a extrage mult mai eficient informația de la începutul examenului
În concluzie, sunt extrem de multe motive pentru care va îndemn și vă sfătuiesc că o strategie foarte bună, dragi elevi, este că să citiți cu mare atenție toate problemele de la începutul oricărui examen.
Și pentru a funcționa cât mai în parametri acest algoritm pe care vi-l propun, pregătiți puțin subconștientul să extragă mult mai eficient informația. Cum? Închideți ochii pentru 5-10 secunde, timp în care inspirați și expirați adânc. Atât! Apoi deschideți ochii. Și începeți să faceți tot ce am discutat până acum. O să simțiți pe pielea voastră rezultatul.
Desigur, subiectul zilei de astăzi nu poate niciodată să compenseze tema fundamentală pe care orice elev trebuie să o respecte … să învețe și să se pregătească așa cum se cuvine pentru fiecare examen. Nu există nicio tehnică în lumea aceasta care să înlocuiască învățatul solid și temeinic.
Sursă: EducatiePrivata
De ce mergem la școală? La această întrebare ne va răspunde Domnul Profesor Flavian Georgescu, antrenor de olimpici la matematică și fost olimpic național. În acest articol le oferă părinților, cadrelor didactice și elevilor sfaturi despre cum să abordeze relația cu școala, cum să se raporteze la momentele importante din parcursul școlar sau chiar pentru a realiza performanță.
Astăzi vom discuta despre o problemă reală a societății noastre. Ne-am pus vreodată întrebarea dacă propriii noștri copii știu de ce merg la școală? Noi, părinții, știm oare de ce aceștia trebuie să frecventeze școala? Dacă nu ar există o lege a școlarizării și dacă orele ar fi opționale, ce le-am spune copiilor noștri? I-am îndemna să mai meargă la școală?
Eh, această întrebare este esența tuturor problemelor pe care le întâmpinăm ca elevi și ca părinți. Societatea din zilele noastre, media, personajele clasate ca fiind oameni realizați, viața virtuală de pe rețelele de socializare creează în mintea copiilor noștri ideea că a fi un om împlinit nu are nimic de a face cu mersul la școală. Ba mai mult, auzim în jurul nostru mulți adulți care spun că au reușit să se realizeze, să deschidă bussinesuri, să se îmbogățească fără a fi niște oameni școliți și cu nu știu ce studii superioare.
Total greșit!!! Să ne punem pentru câteva momente în situația copiilor noștri care trăiesc în mediul ce tocmai l-am exprimat. Nu este perfect normal ca dacă tot timpul petrecut de ei în afară școlii este total neprielnic și tot ce aud în jur creează impresia că școală nu ne face oameni realizați, să nu simtă nicio atracție față de școală? Trăim într-o societate cu valori total greșite și este extrem de important să conștientizăm asta și să le arătăm și copiilor noștri realitatea.
Dragii mei, m-aș bucura să audă aceste cuvinte cât mai mulți copii și cât mai mulți părinți de actuali elevi. EDUCAȚIA ESTE CEL MAI DE PREȚ LUCRU PE CARE ÎL PUTEM OFERI COPIILOR NOȘTRI. Educația ne ajută să devenim oameni împliniți și realizați, educația ne da libertatea de a ne alege viitorul, educația este cea care dărâmă orice barieră profesională și doboară orice obstacol care ne stă în cale în viață. Dacă vrem să fim fericiți și dacă vrem să fim oameni împliniți, TREBUIE SĂ FIM EDUCAȚI! Este obligatoriu ca în copilărie și în adolescență să punem bazele unei educații solide și ale unor principii pe care doar la această vârstă le putem dobândi.
O să dau câteva exemple practice de situații concrete pe care le întâmpinăm zi de zi.
Vrei să devii ca adult om de business, să dezvolți afaceri, să devii om de succes. Pentru asta, trebuie să inovezi, pentru asta trebuie să ai idei, pentru asta trebuie să ai mintea formată și cultivată. Când îți formezi conexiunile logice și te educi pentru așa ceva? Când ești elev!
Vrei să devii un medic bun, un avocat bun sau să ne gândim la orice altă meserie. Trebuie să ai capacitatea de a corela informații și a le organiza într-un mod cât mai eficient. Această gândire înseamnă organizare și disciplină. Când ne formăm și ne dezvoltăm aceste conexiuni logice? Când suntem elevi.
Ne aflăm într-o situație extremă, urgență, în care avem de făcut 5 lucruri în 10 minute. Le ducem la capăt sau cedăm? Mulți ar spune că ține de noi cât suntem de tari. Oare așa să fie? Ține de capacitatea noastră de a reuși să facem lucrurile ordonat și de a putea să ne organizăm rapid și eficient. Ahaaa… Capacitatea noastră de a ne ordona și organiza rapid și eficient… Când ne dezvoltăm această capacitate? Când suntem elevi.
Dragii mei, în absolut, dar absolut toată viața noastră, educația ne ajută. Educația este cel mai important dar pe care îl putem oferi copiilor noștri. Aud deseori că părinții își doresc ca ai lor copii să facă mulți bani când vor fi mari, dar nu îi învață ce să facă pentru asta. Noi trebuie să învățăm copiii cum să fie capabili singuri să dobândească tot ce au nevoie. Să le descoperim talentele și vocațiile… Cu alte cuvinte, să îi educăm.
Informațiile învățate la școală nu le memorăm pentru a ne testa la evaluarea națională sau la bacalaureat. La școală învățăm ca să ne educăm, că să fim liberi și ca să găsim ieșire din orice situație.
Școala este locul unde copiii noștri se educă. Școala trebuie să fie un loc sacru. Noi, dascălii, trebuie să știm că a fi profesor este o misiune și nu o meserie. Copiii își lasă tot sufletul lor în mâinile profesorilor atunci când pășesc pragul școlii. Tocmai de aceea, noi dascălii trebuie să le fim aproape și să îi facem să iubească școala, să vină de drag la școală, nu să îi îngrădim cu frică de a face ceva greșit sau cu frică de a fi evaluați negativ. Apropo, cum ar fi dacă elevul în loc să fie depunctat pentru fiecare greșeală a lui, ar fi punctat pozitiv pentru fiecare răspuns corect? O astfel de notare îl va încuraja și îl va ambiționa și mai tare să învețe pentru a doua zi.
Educația de azi este baza solidă a societății de mâine. Dacă vrem să avem niște viitori adulți de care să fim mândri, să educăm copiii din ziua de azi. Elevi, părinți, profesori, să facem o echipă care să aibă un singur scop, să fim educați. În final, va spun așa… Iubiți școala! Iubiți cartea! Iubiți învățătura! Îmi aduc aminte școlile pe care eu le-am absolvit… sunt un loc sacru pentru mine.
Dacă înțelegem ce mare este bogăția pe care o deprindem de la școală și dacă înțelegem că învățătura este un dar de neprețuit pe care doar când ești copil și adolescent îl primești, atunci altfel vom păși în fiecare an școlar. Vom fi optimiști, vom fi fericiți și încrezători că suntem pe drumul cel bun. Și ce frumos ar fi ca la toate acestea să presăram un gram de moralitate, bunătate, omenie și credință.
Și înainte de toate să le oferim copiilor noștri liniștea și echilibrul emoțional în familie, să nu uităm că ei văd în noi modele pe care, din fericire, sau din păcate, în unele cazuri, le vor urma apoi toată viața. Așa că degeaba ne dorim să aibă rezultate bune la învățătură, dacă noi, acasă, nu facem decât să blamăm școala, profesorul, inspectorul, ministrul și așa mai departe. Și eu am avut multe de învățat și învăț în permanentă să fiu un părinte bun pentru copiii mei și așa doresc tuturor părinților. Fiți mereu dornici de a învăța și atunci veți fi modele bune de urmat în viața copiilor voștri!
Sursă: EducațiePrivată
Cum putem, ca bunici, să ne implicăm activ în educația și dezvoltarea nepoților noștri, ne va răspunde Domnul Profesor Flavian Georgescu în cele ce urmează.
Astăzi discutăm despre niște persoane atât de dragi nouă, persoane care pot avea un impact major în educația copiilor noștri și anume bunicii… despre cum pot ajuta aceștia în educația nepoților lor.
Dragii mei, aceasta este o temă extrem de sensibilă. Spun asta pentru că în viața fiecărei familii, există situații diferite, există probleme de altă natură, de aceea nu aș vrea să simtă nimeni că ceea ce urmează să povestim ar trebui să se întâmple cu lux de amănunte. Ba mai mult, poate că unii dintre noi nu mai au privilegiul de a avea bunicii în viață. Ceea ce vreau să punctez în ediția de azi este despre modalitatea în care bunicii pot ajuta copiii să se dezvolte, să se educe, să fie ajutați la teme, să se implice activ în educația nepoților.
Și m-am gândit la acest subiect deoarece pare o temă extrem de tabu, o temă despre care nu prea avem curaj să vorbim, însă ceea ce voi spune reflectă experiența mea de profesor în care am putut să constat cum se simte ajutorul bunicilor în evoluția elevilor mei.
Am observat cum bunicii pot da o mare mână de ajutor privind bunăstarea copiilor noștri. Trăim într-o societate în care părinții sunt toată ziua plecați la serviciu, apoi se întorc acasă seara foarte târziu și din păcate, de multe ori petrec timp doar câteva minute cu propriii lor copii. Poate doar înainte de culcare sau doar în weekenduri. În tot acest timp, copiii merg la diverse activități, uneori inutile, dar care să îi țină ocupați până când cineva îi va putea prelua. Unii școlari stau cu diverse bone, persoane care își pun amprenta asupra educației lor, mai ales atunci când aceștia se află la vârste fragede.
De aceea, prezența bunicilor poate fi extrem de utilă. Și ce frumos este atunci când copiii îi au alături și sunt ajutați la cât mai multe dintre activitățile zilnice. Bunicii ar putea fi răbdători, ar putea insufla un aer de protecție, de dragoste, iar copiii care au parte de așa ceva sunt copii fericiți. De asemenea, ținând cont de câte probleme sunt de rezolvat în fiecare zi, părinții au nevoie să fie degrevați în cât mai multe activități. Și dacă nu bunicii, atunci cine ar putea să ajute și să înțeleagă cel mai bine nevoile și urgențele familiei.
Așadar, acolo unde se poate, recomand cu multă căldură ca bunicii să se implice activ în educația nepoților lor. Să îi ia de la școală, să îi ajute la teme, să îi ducă la tot felul de activități educative… Toate acestea se vor vedea în dezvoltarea și în evoluția copiilor.
Însă, pentru ca lucrurile să funcționeze, este nevoie de o colaborare frumoasă între părinți și bunici. Spun asta pentru că de multe ori, dacă nu există disciplină și nu există o respectare clară a unor reguli astfel încât părinții și bunicii să meargă în aceeași direcție, să impună aceleași norme, să fie o echipă care să îndrume copilul către aceleași obiective, atunci mai bine renunțăm la ajutoare care mai mult strică programul copilului și creează angoase. Pentru că un lucru e cert… Copilul trebuie să fie ghidat cu aceleași principii și de către părinți și de către bunici, fie că ne place sau nu. Și cei care sunt responsabili să impună regulile și care trebuie să menegerieze, chiar și de la distanță acest proces de educare a copiilor sunt părinții. Bunicii vor merge cot la cot cu aceștia chiar dacă uneori nu le convine pentru că vremurile din prezent nu mai corespund timpurilor din trecut. Aici este nevoie de mult echilibru, de înțelegere, de armonie, de acceptare și chiar de compromisuri, cu vorba frumoasă și cu nădejdea faptului că toată familia are un singur obiectiv și anume educația armonioasă a copiilor.
În România se promovează o mentalitate despre bunici cum că viața e grea, ne place să ne plângem, să ne victimizăm, iar bunicii după ce devin pensionari sunt priviți ca fiind inutili, deși lumea are atât de multă nevoie de ei.
Observ familii tinere fără ajutor de la bunici care ar dori si ar avea mare nevoie de aceștia. Mă întristează mult astfel de situații.
Vă rog, dragi bunici, care aveți timp și disponibilitate, veniți în ajutorul nepoților voștri pentru că ei au mare nevoie de voi. Le puteți citi o poveste, îi puteți plimba în parc, le puteți găti o plăcintă bună.
Mai mult decât atât, după pensie, un om care a fost ocupat o viață întreagă, are nevoie să se simtă util în continuare… Ce poate fi mai frumos decât să fie util în creșterea noii generații.
Sursă: EducatiePrivata
În cele ce urmează Domnul Profesor Flavian Georgescu ne va prezenta cei 5 factori esențiali care influențează rezultatele școlare ale copiilor noștri.
Oare rezultatele la învățătură depind exclusiv de activitatea elevului din clasă? Ei bine, nici pe departe! Modalitatea în care un școlar își petrece timpul liber și tot ceea ce se întâmplă în afara orelor de curs își pune amprenta pe performanța școlară.
Dragii mei nu sunt doar acești 5 factori care influențează rezultatele școlare ale copiilor noștri, sunt multe aspecte, zeci, poate sute altele. Să nu credem că rezultatele bune apar dacă elevii merg la școală, stau în bancă, asista la lecții și vin acasă. Nu. Noi trebuie să avem grijă de tot ceea ce înseamnă viața lor extrașcolară și să investim în educația lor fiind mereu alături de ei.
Sursă: EducatiePrivata
De ce învățăm atâta matematică și la ce ne ajută? De ce atâtea ore de matematică pe săptămână? De ce toată lumea îndeamnă copiii și adolescenții să învețe matematică? Când ți-e lumea mai dragă și termini perioada gimnazială sau liceul, hop un examen la matematică… vrei să dai admiterea la facultate… aproape sigur nu scapi fără o evaluare la matematică. De ce oare atâta matematică?
Ei, bine, dacă acum 30 de ani, copilul trebuia să meargă la școală și punct, trebuia să învețe fără să comenteze, dacă regulile erau stricte în sensul că nu îți permiteai în fața profesorului să comentezi cum că la ce te ajută o anume materie, în ziua de astăzi lucrurile stau la polul opus. Lumea a avansat, generațiile s-au schimbat, copiii deja se nasc cu alte settinguri mentale, practic ei vin pe lume cu toată informația din univers existentă până în momentul prezent. Copiii din ziua de azi au nevoi diferite și cred că este firesc și chiar este o dovadă de inteligență să îți pui problema de ce trebuie să faci anumite lucruri. De ce trebuie să înveți? De ce trebuie să te școlești? De ce ți se impun anumite reguli în societate? Sunt toate benefice? Da… noi trebuie să le răspundem copiilor noștri la toate aceste întrebări. Este o nevoie concretă a lor. Ce să mai spunem despre faptul că de multe ori, noi, adulții, folosim expresii de genul… la ce atâta școală? La ce e nevoie de atâta carte? Trist, dar știm cu toții în ce lume trăim.
Dragii mei, nu sună de loc îmbucurător, însă… matematica de cele mai multe ori rămâne o necunoscută pentru elevi. Nu mă refer la nivel informațional, ci la ideea de ce reprezintă cu adevărat matematica. Oare această disciplină înseamnă acele formule lungi înșiruite pe table interminabile? Matematica înseamnă să știi să calculezi? Să derivezi? Să integrezi? Să aduni acele bloculețe cu numere așa numite matrice? Nu! Nu! Nu! De zece ori NU!
Matematica este un mod de a gândi, este un joc al minții, un mister care de fiecare dată vine și îți mai scoate la suprafață încă un secret al universului. Matematica este un altfel de șah mental. Din punctul meu de vedere, matematica este un alt mod de a îl descoperi pe Dumnezeu. Însă trist este că foarte puțini elevi ajung să cunoască asta. Trist este că majoritatea orelor de matematică au ca scop învățarea unor algoritmi care mai departe au că obiectiv promovabilitatea unui examen. Majoritatea elevilor învață această disciplină pentru că trebuie să ia o notă mare, pentru că urmează un test. Dar nu acesta este scopul matematicii, ci să te învețe să gândești rațional, obiectiv, să îți dezvolte anumite conexiuni neurologice. Matematică nu are legătură cu învățatul pe de rost. Este o imensă greșeală cum că tocmai la materia care există în programa școlară fix pentru a îți pune mintea în mișcare, chiar acolo unde nu își are loc ținutul minte pe de rost, ne propunem să învățăm tot algoritmi pe de rost.
Să va dau un exemplu practic. M-a întrebat un copil anul trecut de ce trebuie să integreze? De ce își petrece toată clasa a-12-a învățând la matematică să integreze? I-am spus, dragul meu… hai să ne așezăm la un ceai și să povestim. Tu ce vrei să devii când vei fi mare? Zice, știți, eu aș vrea să dețin propria mea firmă de construcții. Abia aștept să îmi văd visul cu ochii și să ridic primul bloc construit de mine. Zic, woooow, la fix s-a nimerit această discuție. Păi fii atent, dacă vrei să ridici acel bloc, nu trebuie să cumperi un teren pe care să îl construiești? Da, domnule, zice el. Bun… câți bani te va costa terenul? Păi, zice, câți mp are înmulțit cu prețul pe mp. Extraordinar, deci… prețul pe mp ți-l spune vânzătorul, dar suprafața cum o afli? Zice… păi simplu domnu lungimea ori lățimea… poftim? Ia fi atent aici, du-te lângă lacul de visa vis și uită-te la terenul acela… tu vezi ce formă are? Nici pe departe nu e un dreptunghi… nu e nici pătrățos, nici cerc perfect, are o alee pe mijloc, stai puțin… cum afli suprafață respectivă? Zice… bună întrebare… niciodată nu m-am gândit la asta… Zic, fii atent, dă-mi manualul să îți arăt ceva… aria unei suprafețe se calculează efectuând o integrală. De aceea există integrala… de aceea se învață integrala.
Zice, nu se poateee… atâtea săptămâni am integrat și m-am chinuit să țin minte pe de rost toate formulele trigonometrice și calculam pagini întregi și nu înțelegeam de ce…. dar.. ce să fac, vine bacalaureatul, știam că se dau integrale, trebuia să le învăț.
Și acum, după acest exemplu, dumneavoastră va dați seama de fapt cum ar trebui să fie logica învățării matematicii? Ordinea nu e să îi învățăm să calculeze integrale, ci mai întâi să îi învățăm de ce trebuie să învețe integrale? Să le punem pe tablă o formă ciudată și să îi întrebăm… ia ziceți, ce suprafață avem aici? Să îi antrenăm pe elevi să își pună întrebarea ce ustensilă e nevoie să apară? Cum ar trebui să funcționeze acea ustensilă? Și în consecință să le spunem… eh… iată de ce aveți nevoie că să vă rezolvați problema… și anume lecția de azi!
În felul acesta, nici profesorului nu îi va mai fi o corvoadă să încerce să îi facă pe elevi să înțeleagă lecția. Informațiile vor veni de la sine ca o nevoie pentru problema pe care elevul și-a pus-o și căreia îi caută rezolvare. Rezolvarea este lecția care urmează să fie predată.
Aceasta este ordinea normală a lucrurilor. În felul acesta îi vom câștiga pe elevi, le vom arata utilitatea și chiar frumusețea matematicii. Matematica se află în spatele oricărei discipline. Dacă vreți, îmi asum acest lucru… matematica se află și în spatele științelor umane… de ce? Pentru că matematica înseamnă un mod de a gândi!
Când te afli în fața unei situații extrem de complicate… când viața te pune să alegi în 5 minute între două opțiuni de viață și de moarte, ce faci? Cum decizi? Logic sau mergi cu capul înainte așa cum te duce vântul? Suntem în stare ca atunci când facem un pas, să prevedem următorii 5 pași care vor apărea?
A fost efectuat un studiu la Universitatea Oxford, studiu la care au participat 133 de elevi cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Din cercetare a rezultat că elevii care nu învățau matematică dezvoltau o cantitate mai puțină de acid gama-aminobutiric, acesta fiind un aminoacid esențial în dezvoltarea cognitivă cum ar fi raționamentul, învățarea și memorarea. Studiul a demonstrat că lipsa învățării matematicii afectează negativ dezvoltarea cognitivă.
Dragi elevi, dragi părinți, vârsta la care creierul nostru capacitează informații și le extrage ca o sugativă este în copilărie!!! Observați cum un copil de 10 ani învață o limbă străină în câteva luni, iar un adult se chinuie 5 ani și tot nu o învață cum trebuie? Trebuie să avem grijă de această perioadă a vieții copiilor noștri, pentru că este ireversibilă și ce sădim în ei, asta vor culege mai târziu. De multe ori viața e un șah… și acasă, și în familie, și la serviciu și în educația copiilor noștri. Și trebuie să jucăm până la capăt acest șah și să ieșim învingători. Matematica ne ajută să gândim și să fim liberi în deciziile noastre.
Sursă:
E bine sau nu să ne uităm la răspunsuri, la sfârșitul culegerii atunci când lucrăm probleme la matematică sau la o altă disciplină? La această întrebare ne va răspunde în cele ce urmează Domnul Profesor Flavian Georgescu.
Îmi aduc aminte vorbele bunicilor noștri… Maică, nu copia răspunsurile, fă-ți temele singur fără să încerci să păcălești că tu îți furi de sub căciulă!
Dragii mei, sigur că nu este în regulă să copiem temele, dar o să revin mai târziu la asta. Acum vreau să mă concentrez strict despre dacă ne ajută sau nu să citim soluțiile problemelor de la finalul culegerilor. DA! Ne ajută foarte mult! DA! DA și iarăși DA!
De ce? Păi haideți să vedem… Ne gândim la un exercițiu. Sunt două șanse… să îl rezolvăm sau nu! Dacă îl rezolvăm fără a citi soluția problemei, nu am învățat nicio informație nouă, pentru că am rezolvat-o noi, deci cu informații pe care deja le știam, iar dacă nu ne-a ieșit și nu citim soluția, iarăși nu am învățat nimic, ba chiar rămânem cu dilema cum se rezolva acea problemă?
Dragii mei, soluțiile problemelor reprezintă una dintre cele mai bune surse de învățare. Din explicațiile respective învățăm ideile de rezolvare. De cele mai multe ori învățăm tehnicile de a rezolva exerciții chiar când rezolvăm practic exercițiile. Așadar, nu este greșit să citim soluțiile de la răspunsuri, este chiar productiv. De ce credeți că în majoritatea culegerilor, mai multe pagini sunt dedicate rezolvărilor de probleme decât enunțurilor?
Însă, acum vine partea delicată! Cum și când ne uităm la soluții? Oricum și oricând? Nu! Mare atenție! Dacă nu știm să abordăm această situație, putem ajunge să ne deformăm capacitatea de concentrare! Și anume… Trebuie să știm că așa cum ne obișnuim creierul, așa va funcționa! Ne culcăm noaptea mereu pe la ora 10 timp de 6 luni? Vrem apoi sa adormim la 8 cu ușurință. De unde? La ora 10 abia ni se va face somn. Suntem obișnuiți să alergăm jumătate de oră seara în parc? Degeaba ne propunem ca în weekendul următor sa alergăm o oră, pentru că nu vom putea. Organismul a fost obișnuit să reziste 30 de minute în medie.
Eh, așa funcționează și capacitatea noastră de a ne concentra la rezolvarea problemelor. Dacă elevul se obișnuiește să citească problema și să se gândească la ea doar 3 minute și apoi să vadă soluția, ce credeți că i se va întâmpla în timpul unui test, în timpul unui examen important? Fix 3 minute se va gândi la problemă și apoi nu se va mai putea concentra. Va spune că a avut un blocaj, că știa să facă problemele, dar s-a întâmplat ceva. Dragii mei, nu este niciun blocaj, este modul în care noi ne-am antrenat mintea.
Vă rog să vă gândiți la probleme acasă atât de mult timp precum cel pe care îl aveți la dispoziție la testări, la examene sau la orice competiție! Dacă urmează un test cu 3 probleme care durează 50 de minute, încearcă să rezolvi acasă 3 probleme în 50 de minute, dacă urmează un examen național cu timp de lucru două ore, încearcă să faci acasă simulări care chiar să dureze 2 ore și abia apoi uită-te la soluții.
Doar în felul acesta reușim pe de o parte să învățăm idei noi, să deprindem tehnicile problemelor, dar să ne și antrenăm mintea pentru a putea lucra la capacitate maximă atunci când avem nevoie.
Vreau să fac o paranteză și să revin la începutul discuției. Nu este valabil în ceea ce am discutat pana acum ideea de a ne uita la soluții pentru a copia temele sau pentru a copia rezultatul de la final. Atenție, nu vorbesc despre genul de răspunsuri de la final in care este scris doar rezultatul problemei, nu și ideea. În niciun caz. Mă refer la soluțiile problemelor explicate cap coada, cu lux de amănunte, unde scopul nu trebuie să fie aflarea rezultatului final, ci modalitatea prin care se rezolva acel exercițiu.
Și încă ceva, dacă tot faceți lucrul acesta și dacă profitați de oportunitatea de a vedea o rezolvare explicită, profitați până la capăt și anume… încercați să punctați cu pixul efectiv pe soluție acel moment în care a apărut o idee care vi se pare nouă sau la care nu v-ați fi gândit, marcați momentele cheie din soluția problemei. Apoi stați și reflectați la acestea. Gândiți-vă cum și de ce trebuia să ne vină acea idee? Ce avea în spate? În felul acesta vă veți forma niște conexiuni neuronale care vă vor ajuta să puteți gândi mai ușor astfel de probleme și să le rezolvați mai rapid și mai cu ușurință data viitoare.
De multe ori, dragi elevi, aveți senzația că problemele de matematică, de fizică, de chimie, sunt limbi străine, sunt un bau bau… Vă înțeleg și aveți dreptate, dar știți de ce? Pentru ca este exact ca și cum cineva vine și îți vorbește o limbă străină, dar tu nu o cunoști, nu îi știi dicționarul, nu îi știi gramatica… Așa și cu disciplinele exacte… Să învățăm să gândim, să descoperim fenomenul din spatele fiecărei probleme, și dacă veți înțelege aceste lucruri, nu doar că veți rezolva mai cu ușurință exercițiile, dar foarte posibil va începe să vă și placă materia.
În tot acest parcurs, nouă, profesorilor, ne revine marea misiune de a îi învăța pe elevi sa gândească, nu doar sa memoreze algoritmi pe de rost.
Sursă: Educatie Privata
Cum trebuie sa învățăm pentru examene! În cele ce urmează Domnul Profesor Flavian Georgescu ne va da sfaturi utile pentru a avea cele mai bune rezultate la examene, atât pentru elevii de gimnaziu cât și pentru elevii de liceu.
Cum abordăm pregătirea pentru examenele de evaluare națională, respectiv de bacalaureat. Sunt multe lucruri comune în ceea ce privește abordarea unei astfel de probe și de aceea voi discuta despre câteva considerente extrem de importante utile atât pentru elevii de gimnaziu cât și pentru elevii de liceu.
Dragii mei, aș vrea să pornim de la ideea că aceste probe vizează întreaga materie care se parcurge pe perioada tuturor celor 4 ani de gimnaziu (în cazul evaluării naționale) și a celor 4 ani de liceu (În cazul bacalaureatului). Aceste examene nu sunt concepute nici să scoată în evidență geniile și nici să arate elevilor cât de grele sunt disciplinele respective. Aceste probe sunt concepute astfel încât dacă înveți foarte bine și constant în toți acești ani, nu ai cum să nu obții o notă foarte mare.
Eh, despre asta aș vrea să discut, despre învățarea constantă. Dragi elevi, ce vă spun acum, vă transmit cu multă căldură și doar din dorința de a vă ajuta și a vă face viața ușoară. Învățați constant, lecție de lecție, capitol de capitol. Nu lăsați să apară goluri în materie. Să nu existe tematici pe care să nu le fi înțeles și să le treceți cu vederea cu gândul că nu or fi atât de importante sau că le veți înțelege mai târziu! Știți ce o să se întâmple? Se va declanșa principiul bulgărelui de zăpadă, adică imaginați-vă că îi dați drumul unui bulgăre să cadă la deal… ce se va întâmpla cu acesta? Păi se va aduna zăpadă pe el și cu cât se va rostogoli mai mult, cu atât va deveni mai mare! Așa și cu lecțiile neînțelese! De cele mai multe ori, tematicile au legătură între ele, au continuitate, o lecție neînțeleasă la momentul potrivit va aduce de la sine multe alte lecții neînțelese și uitați așa, de la un nimic, de la câteva zile de ignoranță, putem ajunge ușor ușor în prag de examen cu multe goluri în materie, să intrăm în panică și să apelăm la diverse forme de pregătire artificială intensivă.
Deși pare ceva banal, deși pare că e o vorbă bătrânească, ce ne spuneau părinții și bunicii noștri? Învățați mereu și luați note bune! Să știți că aici stă cheia succesului vostru, în învățarea constantă, zi de zi, lecție de lecție, capitol de capitol.
Pe de altă parte, vă rog să observați că subiectele examenelor de evaluare națională și bacalaureat au un anumit tipar care se repetă an de an, sunt cumva algoritmizate astfel încât modelele oficiale care apar pe internet sau subiectele anilor anteriori să fie cu adevărat niște modele reprezentative pentru subiectele pe care le veți primi.
Așadar, aceste examene nu trebuie să reprezinte un bau bau pentru elevi. Ele trebuie să fie pur și simplu o verificare și o acreditare negru pe alb cum că elevii și-au însușit materia pe care au învățat-o la școală. Atât!
Acum, trebuie să fiu fair play și să mă gândesc și la acei mulți elevi care ajung în clasele terminale înainte cu câteva luni de examen și sunt total nepregătiți din diverse motive. Mai au ei șanse să promoveze bacalaureatul sau la evaluarea naținală? Răspuns.. DA! Sigur că e timp dacă se apucă de învățat rapid și bine să obțină totuși un rezultat satisfăcător, însă de ce să ajungeți în situații disperate și să treceți printr-un calvar de stres, când puteți să vă pregătiți terenul din timp și să vină toate lucrurile de la sine?
Legat de abordarea pregătirii acestor examene, am câteva mâhniri pe care vi le voi împărtăși în speranța că ceva se va schimba. Mă uit cu tristețe la faptul că sunt mii, zeci de mii de elevi care nu promovează evaluarea națională sau bacalaureatul. Pentru a promova doar, fără o notă mare, evaluarea națională, aceștia trebuie să răspundă la niște întrebări extrem de simple de genul 15-(3+4) sau să adune niște lungimi de segmente. Oare cum e posibil ca atâția copii să fi absolvit ani de zile de școală și să nu fie capabili de a rezolva așa ceva? Este ușor să dăm vina pe ei că nu învață. Dar oare doar asta să fie? Nu cred!
Oare nu cu toții ar trebui să ne împărțim vina acestor rezultate? Oare noi, profesorii, abordăm cum trebuie aceste probleme? Oare sistemul actual abordează cum trebuie aceste probleme? Părinții se implică în activitatea de zi cu zi a copiilor lor?
Mă uit cu tristețe la faptul că subiectele acestor examene sunt atât de algoritmice, încât mulți elevi le rezolvă fără să știe de fapt ce au rezolvat. Haideți, ca noi dascălii, să îi învățăm pe copii să gândească, să înțeleagă de ce rezolvă anumite probleme, nu doar să învețe pe de rost anumite scheme. Asta nu se numește învățat, ci robotizare, o robotizare care nu duce la nimic bun, decât la obținerea unei note mari la examene și atât. Dar oare ăsta este scopul școlii? Mă îndoiesc!
Dar, să încheiem într-o notă pozitivă și anume, haideți să fim optimiști și să ne facem cu toții treaba… elevi, părinți, profesori, sistem de învățământ. Acesta este parteneriatul despre care vorbesc atât de des și care trebuie să aibă ca și scop crearea unei societăți educate.
Sursă: EducatiePrivata
Cum alegem școala potrivită pentru copiii noștri? Aceasta este una dintre cele mai mari dileme ale părinților din ziua de astăzi la care ne va răspunde în cele ce urmează Domnul Profesor Flavian Georgescu.
Întrebările pe care le aud constant sunt: Să fie aproape de casă? Să fie școală de stat sau privată? Ce criterii anume contează în alegerea școlii?
Dragii mei, o să vă împărtășesc câteva dintre opiniile mele bazate pe propria-mi experiență, ca profesor și ca părinte. Aproape la fiecare emisiune am discutat despre vocațiile copiilor noștri, despre talentele lor, iar dacă vi se pare mult spus vocație sau talent, pentru că, să fim serioși, puțini copii își descoperă pasiunile la vârste atât de mici, să le spunem înclinații. Cum ne dăm seama ce înclinații au copiii noștri? Destul de simplu. E suficient să petrecem noi ca părinți timp cu ei astfel încât să simțim activitățile care le fac plăcere. De asemenea, este important să aflăm părerea cadrelor didactice, să observăm la ce materie învață cu ușurință și cu bucurie… aici intervine responsabilitatea noastră de părinți.
Actuala perspectivă a societății în care trăim este să ne focusăm pe talentele copiilor noștri. Acesta este principalul considerent în alegerea școlii potrivite. Au fost făcute studii și mulți psihologi specializați în parenting vorbesc despre faptul că de la un punct încolo, copiii trebuie să se focuseze pe domeniile în care ei manifestă pricepere, talent și îndemânare.
Avem suficiente școli cu profilele muzical, arte plastice, sportiv și altele unde copiii talentați în aceste domenii se pot dezvolta?
Legat de acest aspect, aș vrea să îmi exprim tristețea, dar și speranța că în România se va pune mai mult accent pe educația de calitate. Copilul tău ajunge în clasa a cincea. Este foarte talentat la muzică, la arte plastice sau începe să devină sportiv de performanță sau olimpic la matematică. Câte variante de școli potrivite, cu astfel de profiluri ai din care să poți alege? De cele mai multe ori le poți număra pe degetele de la o mână.
Concret să discutăm despre un copil foarte bun la muzică căruia să zicem că școala nu îi poate oferi ore speciale pentru nevoile lui. Ce fac părinții acestuia? Sunt nevoiți să apeleze la ore suplimentare pentru a compensa ceea ce școala nu îi oferă. Și asta utilizând propriile surse financiare. Dar dacă părinții nu își permit acest efort? Talentul acelui copil care poate să devină un geniu în meseria lui rămâne uitat și nefructificat. Astfel se pierd foarte mulți copii talentați.
Ne place să aplaudăm și să ridicăm în slăvi marii noștri sportivi, ne bucurăm pentru olimpicii României care vin cu medalii pentru țara noastră, ne mândrim cu ei. Dar haideți să îi întrebăm pe aceștia de către cine au fost susținuți? În ce măsură au fost ajutați de către școală și în ce măsură a contat susținerea de acasă? Câtă durere este în sufletele părinților copiilor talentați care nu au posibilități de a îi susține financiar?
Aud în jurul meu cazuri de elevi care nu sunt deloc susținuți în performanța lor, ba mai mult, prin atitudinea celor care ar trebui să îi susțină, aceștia simt că li se dă în cap pentru că performează într-un anumit domeniu. Noi, profesorii, ar trebui să lăsăm la o parte propriile frustrări și neîmpliniri și să susținem adevăratele valori. Să încurajăm fiecare talent al elevilor noștri, să îi lăudăm și să îi apreciem pentru fiecare lucru pe care îl fac. De multe ori, avem senzația că materia pe care noi o predăm este cea mai importantă și nimic altceva nu mai contează. Oare e corectă această atitudine? Să reflectăm și să ne punem în pielea copiilor din fața noastră.
Așadar, alegem școala copiilor noștri în primul rând luând în calcul înclinațiile lor. Nu vom duce copiii buni la matematică la un profi uman. Nu vom înscrie un copil sportiv la o clasă unde se face matematică intensiv. Copilul talentat la sport trebuie să facă sport, copilul talentat la matematică trebuie să facă matematică, copilul talentat la desen trebuie să facă artă. Dragii mei, să ținem cont de aceste aspecte pentru că dacă nu, școala poate deveni un calvar pentru elevi. Noi, părinții, suntem responsabili de alegerile făcute pentru copiii noștri.
Mă aștept acum la următoarea reacție din partea unora dintre ascultătorii noștri… Cum adică să învățăm la școală doar ce ne place? Nu este firesc ca la școală să ne dezvoltăm o cultura generală? Răspuns… Ba da! Sigur că da! La școală oricum învățăm toate disciplinele și este perfect normal, chiar obligatoriu aș putea spune, ca la școală elevul să își dezvolte o cultură generală atît de importantă pentru întreaga viață. Este chiar aberant să credem că artistul nu trebuie să știe decât actorie, că muzicianul nu trebuie decât să cânte și să nu știe nimic altceva… în niciun caz nu spun asta, ba chiar din contra, indiferent de meseria unei persoane, este extrem de important să aibă o cultură generală cât mai dezvoltată. Dar ceea ce vin și întăresc este faptul că trebuie să ne focusăm timpul și energia pe zona de interes a elevului astfel încât acesta să își poată realiza propriile obiective.
Dacă discutăm despre copiii claselor primare, într-un mare procent contează învățătorul… nu clădirea în sine. Chiar aș recomanda o școală cât mai apropiată de casă pentru a nu obosi copilul inutil în trafic. La această vârstă este important că elevul să prindă gustul de a merge la școală, să se responsabilizeze, să își creeze o rutină, să se dezvolte personal, să fie primit cu căldură de către dascăl și să deprindă comportamente adecvate în societate.
Dacă să alegem școala privată sau școala de stat? Au existat cazuri de copii care s-au mutat de la școli private la școli de stat și invers. Există multe școli de stat, dar și private foarte bune. Aici, pe lângă cele două mari criterii expuse până acum și anume înclinația copilului și distanța față de casă, trebuie să luăm în calcul calitatea educației, condițiile, siguranța, mediul în care se află copilul nostru, perspectivele pentru viitor, aspectul financiar dacă este vorba de o școala privată… toate aceste lucruri trebuie foarte bine cântărite.
Dragii mei, cunosc multe persoane care nu stau să se gândească unde își vor face studiile copiii lor. Mi se pare tristă această indiferență pentru că nu suntem conștienți de faptul că educația copiilor noștri le decide viitorul. Să creștem tinerii de azi așa cum ne dorim să avem adulțîi de mâine. Să construim un parteneriat solid între părinți, profesori și sistemul de învățământ din România!
Sursă: Educatie Privata
Rolul bunicilor în educația copiilor. Astăzi discutăm despre niște persoane atât de dragi nouă, persoane care pot avea un impact major în educația copiilor noștri și anume bunicii… despre cum pot ajuta aceștia în educația nepoților lor.
Dragii mei, aceasta este o temă extrem de sensibilă. Spun asta pentru că în viața fiecărei familii, există situații diferite, există probleme de altă natură, de aceea nu aș vrea să simtă nimeni că ceea ce urmează să povestim ar trebui să se întâmple cu lux de amănunte. Ba mai mult, poate că unii dintre noi nu mai au privilegiul de a avea bunicii în viață. Ceea ce vreau să punctez în ediția de azi este despre modalitatea în care bunicii pot ajuta copiii să se dezvolte, să se educe, să fie ajutați la teme, să se implice activ în educația nepoților.
Și m-am gândit la acest subiect deoarece pare o temă extrem de tabu, o temă despre care nu prea avem curaj să vorbim, însă ceea ce voi spune reflectă experiența mea de profesor în care am putut să constat cum se simte ajutorul bunicilor în evoluția elevilor mei.
Dragii mei, am observat cum bunicii pot da o mare mână de ajutor privind bunăstarea copiilor noștri. Trăim într-o societate în care părinții sunt toată ziua plecați la serviciu, apoi se întorc acasă seara foarte târziu și din păcate, de multe ori petrec timp doar câteva minute cu propriii lor copii. Poate doar înainte de culcare sau doar în weekenduri. În tot acest timp, copiii merg la diverse activități, uneori inutile, dar care să îi țină ocupați până când cineva îi va putea prelua. Unii școlari stau cu diverse bone, persoane care își pun amprenta asupra educației lor, mai ales atunci când aceștia se află la vârste fragede.
De aceea, prezența bunicilor poate fi extrem de utilă. Și ce frumos este atunci când copiii îi au alături și sunt ajutați la cât mai multe dintre activitățile zilnice. Bunicii ar putea fi răbdători, ar putea insufla un aer de protecție, de dragoste, iar copiii care au parte de așa ceva sunt copii fericiți. De asemenea, ținând cont de câte probleme sunt de rezolvat în fiecare zi, părinții au nevoie să fie degrevați în cât mai multe activități. Și dacă nu bunicii, atunci cine ar putea să ajute și să înțeleagă cel mai bine nevoile și urgențele familiei.
Așadar, acolo unde se poate, recomand cu multă căldură ca bunicii să se implice activ în educația nepoților lor. Să îi ia de la școală, să îi ajute la teme, să îi ducă la tot felul de activități educative… Toate acestea se vor vedea în dezvoltarea și în evoluția copiilor.
Însă, pentru ca lucrurile să funcționeze, este nevoie de o colaborare frumoasă între părinți și bunici. Spun asta pentru că de multe ori, dacă nu există disciplină și nu există o respectare clară a unor reguli astfel încât părinții și bunicii să meargă în aceeași direcție, să impună aceleași norme, să fie o echipă care să îndrume copilul către aceleași obiective, atunci mai bine renunțăm la ajutoare care mai mult strică programul copilului și creează angoase. Pentru că un lucru e cert… Copilul trebuie să fie ghidat cu aceleași principii și de către părinți și de către bunici, fie că ne place sau nu. Și cei care sunt responsabili să impună regulile și care trebuie să menegerieze, chiar și de la distanță acest proces de educare a copiilor sunt părinții. Bunicii vor merge cot la cot cu aceștia chiar dacă uneori nu le convine pentru că vremurile din prezent nu mai corespund timpurilor din trecut. Aici este nevoie de mult echilibru, de înțelegere, de armonie, de acceptare și chiar de compromisuri, cu vorba frumoasă și cu nădejdea faptului că toată familia are un singur obiectiv și anume educația armonioasă a copiilor.
În România se promovează o mentalitate despre bunici cum că viața e grea, ne place să ne plângem, să ne victimizăm, iar bunicii după ce devin pensionari sunt priviți inutili, deși lumea are atât de multă nevoie de ei.
Observ familii tinere fără ajutor de la bunici care ar dori si ar avea mare nevoie de aceștia. Mă întristează mult astfel de situații.
Vă rog, dragi bunici, care aveți timp și disponibilitate, veniți în ajutorul nepoților voștri pentru că ei au mare nevoie de voi. Le puteți citi o poveste, îi puteți plimba în parc, le puteți găti o plăcintă bună.
Mai mult decât atât, după pensie, un om care a fost ocupat o viață întreagă, are nevoie să se simtă util în continuare… Ce poate fi mai frumos decât să fie util în creșterea noii generații.
Sursă: Educatie Privata